Sorin Mircea Oprescu (nascut la 7 noiembrie 1951 in Bucuresti) este un politician roman, de profesie medic chirurg si actualmente este Primar General al Municipiului Bucuresti. A fost senator de Bucuresti in legislatura 2000-2004, apoi 2004-2008, din partea PSD si Primarul Capitalei din 2008. In timpul facultatii a fost membru marcant al Asociatiei Studentilor Comunisti din Romania.

A candidat de doua ori la functia de primar al municipiului Bucuresti. In 1998 a fost invins in al doilea tur de scrutin de Viorel Lis (CDR), iar in 2000 de Traian Basescu (Partidul Democrat).

Pe 21 aprilie 2008 si-a dat demisia din PSD, pentru a candida ca independent pentru functia de primar general al municipiului Bucuresti[1], pe care a si castigat-o in al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 15 iunie.

Sunt bucurestean. M-am nascut, am crescut, traiesc in Bucuresti. Am peste jumatate de veac in spatiul Bucurestilor. Timpul, ca si spatiul nu sunt concepte atat de bine definite incat sa ma ingrijoreze.

Eu timp am. Am timp sa fac cinci-sase meserii deodata. Ce ma supara e ca n-am destul spatiu sa ma desfasor la cate lucruri gresite exista si se petrec in tara asta.

Sunt tata. Am un baiat si sunt foarte mandru de el dar imi pare rau ca am fost un tata doctor.

Sunt bunic. Am o nepotica si pentru ea as vrea acum sa-mi dau doctoratul in meseria de bunic.

Sunt doctor. Doctorul Oprescu. Mi-am dorit sa ajung chirurg, in clasa a IX-a, dupa ce am citit "Viata de chirurg" si sa ajung un chirurg bun. Am ajuns in varf. Am muncit mult, deci in privinta asta sunt linistit. Spitalul Universitar este cea mai mare realizare a mea. Dupa acesta vine cu siguranta Eliasul. Am facut TOT ce am putut ca aceste spitale sa fie ceea ce sunt. Am luptat, am strigat, am negociat, mi-am inghitit cuvintele, am convins. Mi-a placut atat de mult sa determin diversi cetateni cu bani ca pot construi si adiminstra un spital si un ambulatoriu performante incat as fi putut practica cu succes meseria de negociator. Noroc ca nu mi-a dat Dumnezeu atat de mult noroc, fiindca altminteri n-as mai fi muncit s-ajung unde sunt azi..

Sunt om. Sunt un om ca si voi. Cineva m-a intrebat daca am curaj? Sincer, nu ma consider curajos. Sunt indeajuns de timid ca sa dau primul cu pumnul. Daca m-as afla la butoanele de comanda ale administratiei din Romania, as da stop la jaf, la tot ce s-a intamplat pana acum, eject la baietii care sunt acum la comanda si fast forward la toti banii pe care antihaiducii din sistemul ticalosit de azi ii iau de la saraci si-i dau la bogati.

Sunt independent politic. Dar sunt dependent de voturile voastre. Partea de politica am inceput sa o gandesc dupa 40 de ani. Nu am fost niciodata tentat sa renunt la politica, dar cateodata mi se face si mie acru in gura cand vad instabilitatea oamenilor. Am asistat la vicierea unor prietenii, la desfacerea unor prietenii de ani si ani, tocmai pentru ca politica este locul unde caracterul intotdeauna isi spune cuvantul.

Mi-am dat demisia din partid cu credinta ca gestul meu va fi interpretat cu simpatie si corectitudine de catre bucuresteni. Nu am avut sansa sa va vorbesc mult despre motivatia acestui gest ; nu a fost un gest usor ; sunt si eu om si am sentimente fata de oamenii si comunitatile in care am trait.

Am plecat din acest partid pentru ca un grup de oameni - nu multi, au incercat sa confiste si sa foloseasca in interes personal imaginea acestui partid. Tot ei au incercat sa ma momeasca si sa imi promita tot felul de functii pentru ca sa ma faca partas la aceste jocuri pe care ei le desfasurau si le desfasoara cu alti lideri din alte partide politice.

Este adevarat ca sunt un exponent tot al clasei politice ticalosite , dar intr-o zi am luat o decizie ; am spus STOP , asa cum si voi cetatenii ati spus STOP. Ceva trebuie schimbat ; eu sunt astazi judecat de unii comentatori si formatori de opinie in mass media ca am avut acest curaj. Le spun si lor si cetatenilor Bucurestiului ca asta a fost optiunea mea ; asa cred eu ca trebuie schimbat ceva.

Daca cetatenii doresc schimbarea clasei politice , eu nu am facut decat sa respect dorinta lor.